Joi, 22 August, 2013

Calciul este unul din mineralele pe care le regăsim în cantităţi mari în organismul nostru. Aşadar şi consumul trebuie să fie relativ crescut. Iată ce trebuie să ştim despre calciu:

Calciul este principalul mineral din structura osoasă, alături de fosfor. Pentru a avea parte de oase puternice, consumul de calciu trebuie însoţit de unul aproape la fel de mare de fosfor. Raportul dintre cele două trebuie să fie uşor favorabil calciului.

Pentru a fi integrat în structura osoasă, calciul are nevoie de anumiţi catalzatori. Aceştia sunt vitaminele liposolubile A, D şi K, care lucrează toate împreună pentru întărirea oaselor şi prevenirea osteoporozei. Aceste vitamine nu lucrează individual, ci doar împreună. De asemenea, borul şi siliciul sunt importante pentru formarea oaselor.

Pentru formarea matricei osoase este nevoie de proteină de calitate. Aşadar, proteina nu aruncă calciul din organism, cum în mod eronat susţin vegetarienii şi unii doctori care au terminat studiile prin anii 60', ci facilitează incorporarea calciului în oase. Cele mai bune surse de proteină sunt alimentele de origine animală.

Administrat în lipsa cofactorilor de metabolizare (vitaminele A, D şi K, fosforul, magneziul, borul şi siliciul) calciul se depune în ţesuturile conjunctive (articulaţii, piele, vase de sânge, organe), provocând calcifierea şi rigidizarea acestora.

Necesarul zilnic de calciu se situează în jurul valorii de 900-1200 de miligrame pe zi, conform recomandărilor oficiale. Totuşi, cercetări mai recente par să indice un necesar real mai mare decât acesta.

Cele mai bune surse de calciu sunt fără drept de apel produsele lactate şi oasele. Acestea îl conţin în cantităţi foarte mari şi într-o formă foarte uşor de absorbabilă. Aşadar consumaţi brânză, iaurt, urdă, peşte cu oase (sardine, hering la conservă) şi supă de oase (piftie, răcituri) pentru a avea suficient calciu în alimentaţie. Surse relativ bune de calciu sunt legumele gătite (morcovi, varză, patrunjel, păstârnac, conopidă), precum şi sucul de morcovi. Gătirea este necesară pentru a înmuia fibrele şi a elibera conţinutul de minerale.  Legumele cu conţinut crescut de acid oxalic (spanac, sfeclă roşie, măcriş, cartof) nu sunt surse bune de calciu, deşi pot fi bogate în acest mineral, datorită formării oxalatul de calciu insolubil. Alte surse relativ bune de calciu pot fi diferitele tipuri de nuci, dacă sunt înmuiate în apă şi uscate apoi pentru a neutraliza acidul fitic care împiedică absorbţia calciului.

Fibrele vegetale absorb calciul şi îl elimină prin fecale. Tocmai de aceea, un consum crescut de fibre nu este indicat.

Produsele lactate ultrapasteurizate (UHT) nu sunt surse bune de calciu, pentru că vitaminele liposolubile sunt distruse complet iar calciul devine în mare parte insolubil după efectuarea acestui tratament termic.

"Caloriile goale", în special zahărul şi făina albă, golesc rezervele de calciu ale organismului şi favorizează apariţia osteoporozei.

Dincolo de rolul pe care îl are în procesul de formare al oaselor, calciul este implicat în transmiterea impulsurilor nervoase în corp, fiind metalul contracţiei musculare. De asemenea, calciul este important pentru funcţionarea endorfinelor (molecule de plăcere) şi pentru buna funcţionare a sistemului endocrin.

Flaviu Irimie

Taguri: calciu produse lactate, oase puternice vitamina d, osteoporoza sanatate , nutritie flaviu irimie